Aventura mea maghiară a început acu un an, într-o cârciumă din Krakow. Era o după-amiază caldă de iunie, pe finalul unei crize existențiale. Pe atunci flirtam cu idea relocării în Polonia și, fiind la un curs acolo mai vedeam cum stau lucrurile.

Spre dimineață, când jocurile de cârciumă erau pe final, la fel ca și banii cash, într-o discuție de aia filozofică cu doi proaspăt cunoscuți din Budapesta – să zicem György și Katalin dezbăteam eternele teme filozofice – religia, politica și fizica cuantică, am primit sugestia de a mă muta la Budapesta. O idee care, udadă de slivoviță, bere și alte whiskey-uri, a crescut asemeni ideii din filmul ăla cu Di Caprio.

Cam peste un an, într-o zi de martie, având niște bilete mega ieftine am zburat la Budapesta, la un training.Mi-a plăcut. Oamenii. Străduțele imperiale cu atmosfera vibrantă, ordinea, siguranța și binevoința multora dintre cei pe care i-am cunoscut. Am revenit la partea II peste alte 2 luni. Mai mult networking, mai multe întâlniri cu oameni faini, mai multe pahare cu vin și dialoguri în ebraică, maghiară și engleză despre iudaism, în timp ce haleam, împărțind un platou generos cu carne de porc, cașcavaluri și verdeață. Până la urmă e koser dacă e gratis, nu?!

Astăzi, într-o zi posomorâtă de final de iunie, mă sună cineva să mă întrebe dacă nu m-am răzgândit și pe ce email să-mi trimită oferta.

În următarele postări voi povesti cum e să te muți în Ungaria și să te integrezi acolo, singur, cu 10 cuvinte în maghiară. Va fi aproape live. Sper să fie și interesant:

It was good, it wasn’t boring
It was almost like the blues

Vorba poetului.

Keep following

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*