Mai bine zis cum am ajuns și ce am făcut la Sighișoara.

Sighișoara e un loc fain în județul Mureș din Transilvania, cu mega branding turistic și locuri frumoase de văzut.

Așa m-am gândit și eu. Cum nu aveam ce face în mini-vacanța de 1 mai, am zis să merg să văd și eu Sighișoara. Am mers la Gara de Nord să îmi iau un bilet la tren. La case lume și aglomerație. La tonomate nimeni. Doar câte unu care mai cerea câte un leu de la oamenii cu card să ajungă undeva. Surpriză. Tonomatele merg. Aleg trenul, ziua, returul, bag cardul și 120 de lei mai târziu, primesc biletul tur – retur cu loc la clasa 2 la CFR. Fantastic. Toată operațiunea a durat câteva minute și a fost extrem de simplă și intuitivă.

Sâmbătă la 4 eram deja în picioare. La 5 ies din casă și pornesc cu metroul spre gară. Trenul pornea la 6 și m-am gândit că ar fi bine să îmi fac suficient timp să ajung. Chiar dacă era ora matinală gara era plină. Toată lumea se îndrepta spre litoral, numai o mână de zăpăciți – spre munte.

Vagoanele CFR sunt numerotate. Fiți atent în ce vagon urcați pentru că locurile sunt identice în fiecare vagon (adică în vagonul 1 ai locul 23, și în vagonul 2 ai locul 23, și tot așa). Vagoanele sunt întreținute, comode și cu prize.

Am făcut vreo 6 ore până la Sighișoara. Orașul m-a întâlnit cu vreme posomorâtă.

Undeva lângă parcarea de la Hilton am găsit o cofetărie foarte drăguță, în care mirosea ca în copilărie. Bune prăjituri au.

Orașul e mic, centrul vechi și mai mic și populat de mașini. Șoferi educați de altfel – nu te claxonează, nu te înjură, nu trec peste tine. Dar mașinile nu se înscriu de loc în estetica micii urbe medievale. Turiștii vor plimbări pe străduțele seculare, poze frumoase și aer curat. Mai puțin mașini.

De la Gara de tren până în centrul medieval se ajunge ușor și repede.

Cel mai tare punct de interes îl reprezintă Turnul cu Ceas, care e și muzeul de istorie. Sâmbăta accesul e deschis până la ora 15:00.

În muzeu veți găsi o expoziție impresionantă dedicată istoriei orașului, evoluției medicinei, meșteșugăritului, artei populare.

 

Din turn se deschide o vedere spectaculoasă asupra orașului, iar dacă aveți noroc de vreme bună, aveți noroc 🙂

 

Și dacă aveți treabă pe undeva, vă ajută cu distanța:

Figurinele din ceas, de statura unui om:

Un pic de străduțe în toată frumusețea și autenticitatea lor:

În cafeneaua din imobilul galben au cel mai bun suc din coacăză neagră cu ghimbir. Ideal pentru o vreme rece și ploioasă, cum m-a prins pe mine la final de aprilie. 

Priviți câtă atenție la detalii, cât de frumos e aranjat caldarâmul, ce culori frumoase au casele.

 

M-am oprit la Hotel Claudiu, despre care proproietarul spune că a fost modernizat dintr-un imobil datând din anul 1683, făcând parte din Brâul Cetății Sighișoara. Un loc foarte frumos, cu o curte interioară plină cu flori și o motocicletă pe hol.

Am stat într-o cameră single la manasrdă cu vedere spre oraș. Foarte mulțumit. Tot la hotel am aflat despre restaurantul Perla (se servește și pizza).  Un loc miunat ce a reușit să păstreze o atmosferă, oarecum, interbelică. Sfatul meu e să lăsați pizza și burgher-ul pentru altă dată și să optați pentru o tochitură de porc cu legume, cârnat afumat de casă și vin alb, cu mămăliguță caldă și brânză de burduf cu ou.

Tot în Sighișoara găsiți bustul lui Petőfi Sándor, poet și erou național maghiar, unul din liderii revoluției pașoptiste din Imperiul Habsburgic, despre care se crede că a decedat pe câmpul de luptă în timpul Bătăliei de la Sighișoara din 31 iulie 1849.

 

Noaptea Sighișoara e și mai fantastică. Iluminatul e construit corect, astfel încât și pietonii și clădirile au suficientă discreție.

Piața din centrul orașului, unul din puținele locuri fără mașini

Tot la Sighișoara găsiți și casa în care s-ar fi născut Vlad Țepeș (clădirea galbenă). În apropiere de turn. Au și un mini restaurant, care însa nu m-a impresionat, nici prin gust, nici prin prețuri, nici prin viteză.

Priviți ce ușă frumoasă. Niciun nesimțit de primar nu s-a gândit că ar fi mai bine un termopan.

 

Sighișoara e un oraș mic, frumos, cu oameni buni și inimă mare. Cu mâncăruri de-ți înghiți limba și cea mai bună ciocolată hand-made (nu am o poză, dar întrebați prin oameni de Haus Klein&Klemenzy, sau Casa Klein, sau de fata cu ciocolate home made – are ciocolată cu zmeură, căpșuni, levănțică etc). Un loc frumos plin de istorie și autenticitate, de povești și cultură. Un loc pe care îl recomand cu drag și căldură.

 

Un pic de istorie:

Istoria scrisă a Sighișoarei începe abia în anul 1280, când apare menționată într-un document cu numele Castrum Sex. Fondat în secolul al XII-lea de către sașii aduși în zonă de regii maghiari, orașul Sighișoara este astăzi unul dintre cele mai bine conservate orașe medievale ale Europei. Farmecul și valoarea istorică a numeroase clădiri și străzi ale orașului au determinat includerea lor în patrimoniul UNESCO.  Sighișoara este printre puținele orașe-cetate locuite din Europa și singurul conservat în cea mai mare parte dar și locuit din România.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*